Victor Ponta: „PSD are cea mai slabă și incompetentă guvernare din ultimii 28 de ani”

  • www.njwc.info
  • mai 28, 2018
  • 0

Victor Ponta se plimbă pe străzile din centrul Clujului. E volubil şi se oprește pe stradă să-i salute pe oamenii care îl recunosc uimiți.

Unii îi cer să salveze PSD-ul. Alții vor pur și simplu să dea mâna cu un personaj coborât din magia ecranului de televizor.

Încântat de atenția care i se acordă, fostul premier joacă din nou rolul tinerei speranțe a social-democrației românești.

Ca și cum n-ar fi pierdut o tură de alegeri prezidențiale și președinția celui mai mare partid din ţară.

Mai târziu, într-un dialog, am încercat să înţeleg dacă fostul preşedinte al PSD a învățat ceva din eșecurile sale. În același timp, să verific dacă acest nou Victor Ponta, cu discurs pro-european și în favoarea criteriilor morale, este sincer.

Rămâne să decideți dumneavoastră, după ce veți fi parcurs acest interviu până la ultima întrebare.

*

− Credeți și dumneavoastră, la fel ca unii dintre foștii dumneavoastră colegi de partid, că incendiul de la Colectiv a fost provocat ca să fiți schimbat, ca PSD să nu mai fie la guvernare?

Victor Ponta: Nu. Nu pot să cred ceva atât de grav fără să am cel mai mic indiciu sau probă. Cred însă că acea tragedie a fost speculată politic. Asta e altceva.

Dar să afirm că cineva a omorât oameni premeditat, fără să am, repet, nici cel mai mic indiciu sau informație, nu, nu pot să fac așa ceva și nu voi face niciodată. Este o chestiune mult prea serioasă.

Aici nu e vorba de politică. Aici e vorba de vieți omenești. Și mai cred ceva: cred că am făcut bine că am demisionat, pentru că cineva trebuia să fie un paratrăznet, supărarea era legitimă și… mi-am jucat bine rolul de paratrăznet.

− Atunci ați simțit-o ca pe o responsabilitate pe care v-o asumați?

− Nu. Sigur, rațional nu cred că cineva a zis că era treaba primului ministru să asigure ceva ce se întâmplă într-un club, dar tragedia a provocat o emoție uriașă și o încărcătură negativă, și nu se putea rezolva cu „capul lui Moțoc”, cu un primar de sector, cu un pompier.

Faptul că prin demisia mea am detensionat, într-un fel, acel moment înseamnă că am procedat bine.

− Vă reproșați ceva din reacțiile pe care le-a avut echipa dumneavoastră imediat după tragedie, în ceea ce privește răniții?

− După cum știți, eu nici nu eram în țară. Asta nu înseamnă că mă derobez, nu. A fost un eveniment atât de excepțional, încât, categoric, nimeni nu era cu adevărat pregătit pentru așa ceva.

Mi-aduc aminte de alte țări și de alte momente tragice, cum a fost atentatul din 2004 de la Madrid, unde Spania, o țară mai pregătită decât România, a reacționat mai prost decât România.

Că se putea face mai mult… nu știu, nu e ceva la care să mă pricep, să pot să știu eu ce puteau să facă medicii sau Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Problema e alta.

Astăzi, când vorbim, au trecut trei ani de la tragedie și nu suntem cu nimic mai bine pregătiți decât atunci, dacă Doamne-ferește s-ar întâmpla din nou.

Nu am făcut niciun pas înainte. Știți, în general, orice țară învață dintr-o tragedie, după care ia niște măsuri. Noi suntem o țară care ne-am descărcat supărarea în plan politic, după care n-am mai făcut restul pașilor.

Și, recunosc, de câte ori fiul meu îmi spune vineri-sâmbătă că e în Centrul Vechi al Bucureştiului, am o emoție și îi spun − te rog, la orice oră ajungi, dă-mi un mesaj să știu că te-ai întors. Sau primesc mesajul de la Uber, că merge cu Uber, și mă liniștesc.

Și, apropo de asta, o să fiu un mare-mare luptător împotriva oricărui guvern al României care ar interzice Uber-ul.

Mi se pare că ne întoarcem cu totul la epoci feudale. În loc să mergem înainte, să fim deștepți, să ne dezvoltăm, avem această boală de a face pași înapoi.

„Am făcut multe greșeli, bineînțeles. Dacă am pierdut, înseamnă că am făcut multe greșeli. Și învingătorul face greșeli, dar mai puține”.

Victor Ponta

 Să rămânem totuși în momentul acela…

− În trecut…

− Da, trebuie să trecem pe-acolo: momentul alegerilor prezidențiale. Ați stat să vă gândiți, ați analizat care a fost momentul care a înclinat balanța în favoarea domnului Iohannis și dacă s-a datorat unei erori pe care ați făcut-o dumneavoastră?

− A, da, categoric. Pe lângă alte multe explicații, este evident că acel scandal cu votul din diaspora a fost cel care, totuși, a produs în primul tur o diferență destul de mare.

Vedeți și acolo: ok, am pierdut alegerile, l-am felicitat pe domnul Iohannis înaintea tuturor, am discutat apoi în calitate de prim-ministru și am început să colaborăm.

Așa văd eu lucrurile, şi nu doar pentru că așa am văzut în filmele americane, cel care pierde îl felicită pe cel care a câștigat.

Și aici, dacă vă uitați, nu mi se pare că după acel moment s-a întâmplat într-adevăr ceva pentru reprezentarea politică a românilor din diaspora.

Dacă nu mă înșel, în 2016 au votat cam 100.000 cu totul, poate chiar mai puțin. Nu mai există subiectul politic al românilor din diaspora, a dispărut.

− Trebuie să facem diferența…

− Între alegeri prezidențiale și parlamentare, da. În același timp, după cum cred că au constatat foarte mulți, marea majoritate a deciziilor nu se iau de către președinte.

Până la urmă, preşedintele nu are pârghiile constituționale pentru a le lua acele decizii. Este un simbol.

Dar o să avem alegeri anul viitor și o să fiu mult mai detașat, că nu particip la ele.

− Sunteți sigur?

− Sunt absolut sigur. Nu mi se pare că, în acest moment, prin acțiunile politice concret s-ar fi schimbat ceva fundamental față de, repet, reprezentarea politică a românilor din diaspora.

Vocea lor în politica internă contează doar în turul doi al alegerilor prezidențiale și atât.

− Vă întrebasem dacă dumneavoastră considerați că ați făcut vreo greșeală…

− Am făcut multe greșeli, bineînțeles. Dacă am pierdut, înseamnă că am făcut multe greșeli. Și învingătorul face greșeli, dar mai puține.

− Ce ați învățat din greșelile astea?

− Am învățat lucruri care țin, sigur, de activitatea mea politică. Cred că cel mai bun lucru pe care trebuia să îl fac era să țin o linie în care eu credeam și de la care, într-un fel sau altul, am abdicat la alegerile prezidențiale din 2014.

Și anume de a face din PSD un partid social-democrat european progresist. În campania din 2014, ne-am reîntors, din motive de oportunitate electorală, la un discurs care nu mi se potrivește și în care nu prea cred.

− Dar atunci credeați în el?

− Mnuu, nici atunci nu eram vreun anti-european proto-naționalist vadimist.

− Ați avut un slogan…

„Mândru că sunt român” a fost la parlamentare, dacă la ăsta vă referiți. La prezidențiale a fost „Președintele care unește”; uite, suntem uniți acuma!

− Dar este tot un mesaj orientat spre nucleul PSD…

− Da, am învățat lucruri despre structuri politice care pot fi reformate și structuri politice care se întorc întotdeauna la niște obiceiuri în care eu nu mă regăsesc. De asta nici nu mai sunt în PSD acum.

− Nu mai sunteți în PSD fiindcă v-au exclus.

− Da, am avut grijă să mă exludă.

− Aveați atunci consilieri care vă îndemnau să mergeți cât mai mult pe mesajele acestea, crezând că veți câștiga mai mult?

− Am avut, evident, consilieri, la fel ca toți candidații, dar nu sunt genul care să spună că m-au sfătuit alții prost. Până la urmă, deciziile mi-au aparținut.

Greșeala principală a fost că am cedat impulsului și convingerii mele interioare de a nu candida la prezidențiale. Nu am vrut să candidez, mă simțeam bine în haina mea de prim-ministru, aveam dorința să-mi termin mandatul.

Iar faptul că m-am lăsat împins la acea candidatură mi-l reproșez mie. De-aceea sunt sigur că nu voi candida în 2019, fiindcă nu va mai reuși nimeni să mă convingă să fac ceva de care nu sunt convins.

− Cum au reușit să vă împingă la candidatură?

− A fost un complex de factori, ca să zic așa, externi și interni.

− Cât de liber poate să fie președintele celui mai mare partid din România?

− Depinde de tipul de leadership. Acum, de exemplu, noul lider face doar ceea ce crede el, fiindcă și-a făcut un sistem de putere autocrat.

Nici eu și nici Mircea Geoană, de exemplu, n-am fost niște lideri autoritari, monarhici, ci am fost niște lideri care păstram un echilibru între diversele facțiuni din cadrul PSD.

Repet, n-o să dau niciodată vina pe cei care m-au convins; o să dau vina pe mine, că m-am lăsat convins. Trebuia să rămân prim-ministru și sunt convins că lucrurile ar fi rămas mai bune, nu doar pentru mine, personal.

„Eu aleg calea de mijloc. Spun că există și politicieni care încalcă legea și trebuie să răspundă, dar există și acuzații în care procurorul e politician și vrea să își facă reclamă”.

Victor Ponta

 Dacă ne referim la mandatul de premier, aveți măsuri pe care acum, privind în urmă, vi le reproșați?

 Da. Dincolo de lucrurile de care sunt mulțumit în zona de politici economice și sociale, politică regională sau externă, categoric n-am reușit ceea ce mi-am propus pe zona de infrastructură.

Mă refer în special la ceea ce mi-am dorit întotdeauna, și uite că tot nu se face: legarea celor trei provincii prin autostrăzi. Acolo e o problemă structurală, că n-am eșuat doar eu, ci și Năstase, și Tăriceanu, și Boc, și Cioloș.

− Cum vă explicați acest eșec generalizat?

 Eu am învățat acuma. Aș ști cum să fac autostrăzile. A fost o incapacitate administrativă.

În 2018 ne batem cu cărămida Centenarului în piept. Nu mai există nici măcar acele studii de fezabilitate, licitații…

− Studiile nu mai sunt valabile?

 Nu, nu, zero, uitați de ele! Nimeni nu poate să pornească, efectiv. Și am văzut zilele trecute că ne-am întors la un discurs neserios și nerealist.

Am auzit că doamna prim-ministru lansează deodată toate cele trei autostrăzi. Eu știu exact pe unde trebuie să treacă, cât costă și cine le poate face, și de-aia spun că discursul e unul neserios.

− Când spuneți incapacitate administrativă, o sintagmă pe care am mai auzit-o, aș vrea să puneți degetul pe câteva puncte foarte clare. Cum se manifestă această incapacitate la Ministerul Transporturilor?

 Lipsa de specialişti. N-a lucrat nimeni anterior la proiecte atât de mari. Dar și frica de asumare, de răspundere.

Toți ziceau: Dom’le, nu, că ne cheamă la DNA. Au auzit această amenințare făcută publică din vocea președintelui: țineți minte, atunci când, în 2014, trebuia să semnăm pentru Comarnic-Brașov, domnul Băsescu l-a amenințat la învestire chiar pe ministrul dumneavoastră de aici de la Cluj, pe Ioan Rus.

Și i-a zis: Vedeți că o să vă duceți la DNA dacă faceți Comarnic-Brașov. În această toamnă s-ar fi putut inaugura.

− De ce nu s-a mai semnat?

 Din cauza fricii de la ministru în jos.

− Mă scuzați, dar e greu să înțelegem asta. Dacă știi că ai făcut o treabă bună, nu ai de ce să te temi.

 Greșiți în fața unui om care a fost acuzat timp de trei ani de ceva, și judecătorii Înaltei Curți au spus acum că nu este adevărat.

− Este hotărârea primei instanțe.

 Îmi pare rău, știu că aici e o chestiune unde radicalismul este de bază, de la cei care spun că sigur am făcut noi ceva, până la cei care spun că toți sunt victime politice.

Eu aleg calea de mijloc. Spun că există și politicieni care încalcă legea și trebuie să răspundă, dar există și acuzații în care procurorul e politician și vrea să își facă reclamă.

Dar prietenul dv Sebastian Ghiță în care din aceste categorii intră?

− Îl sunați, că am văzut că e foarte activ, și îl întrebați pe el. Am mai învățat din acea perioadă să nu mai vorbesc în numele altora. Pot să vorbesc despre mine.

În 2014, după amenințările domnului Băsescu am zis − Hai să trecem de prezidențiale și, primul lucru în 2015, ne apucăm de autostradă.

A venit 2015, am încercat să acomodăm relația cu domnul Iohannis, n-a fost foarte ușor. Suntem în 2018 și n-avem pornită nici măcar licitația pentru studiu de fezabilitate.

Acum, dacă se reia acel proiect (Comarnic-Brașov − n.r.) și se semnează, durează trei ani.

− Nu cred că mai este valabil studiul.

− Ba da, fiindcă firmele cu care negociasem, și care sunt cele mai mari firme din Europa, și mă refer la Strabag, aveau capacitatea lor tehnică, pe care mi-o dovediseră, de a adapta studiul de fezabilitate − până la urmă, e vorba despre 54 de kilometri −, și au și acum acea capacitate.

Dar nu știu dacă ar mai veni în România, sincer. Pentru că, de câte ori au venit, li s-a întâmplat ceva. În 2004 le-a zis domnul Băsescu că au venit să-și ia tainul, în 2014 le-a zis tot domnul Băsescu că ajung la DNA. Nu cred că reprezentăm o miză aşa de mare. Au de lucru în alte țări.

− Îl țineți minte bine pe domnul Băsescu…

− Dacă mă întrebați, în materie de distrus în România din ultimii 28 de ani, da, e pe primul loc. Acuma, domnul Dragnea vine tare din urmă. Dar în materie de distrus, da. N-am nicio problemă de patimă, că nu mai am patimi.

„Domnul Dragnea a feudalizat politica externă a României. Erau în epoca medievală, nu doar în Muntenia, ci și în Transilvania, mici boieri, latifundiari locali, care o dată se înțelegeau cu turcii, o dată cu austriecii, și negociau doar pentru ei. Din punctul acesta de vedere, dacă îl comparați pe Dragnea cu Băsescu, uuu!, Băsescu e la 10 ani lumină”.

− Credeți că domnul Dragnea evoluează mai bine decât Traian Băsescu în politica externă?

− Nu, e o catastrofă mult mai mare din punct de vedere al politicii externe. Între Traian Băsescu şi Dragnea e ca diferența de la 10 la 1.

Domnul Dragnea a feudalizat politica externă a României. Erau în epoca medievală, nu doar în Muntenia, ci și în Transilvania, mici boieri, latifundiari locali, care o dată se înțelegeau cu turcii, o dată cu austriecii, și negociau doar pentru ei.

Din punctul acesta de vedere, dacă îl comparați pe Dragnea cu Băsescu, uuu!, Băsescu e la 10 ani-lumină.

Băsescu a avut acea idee altfel corectă, a Parteneriatului strategic cu SUA din 2011, pe care, de altfel, i-am și susținut-o după 2012, când am venit la putere. El a semnat-o, eu am implementat-o. Aici nu există comparație între ei.

 În ce relații erați cu Elena Udrea?

− În calitate de mesager al președintelui, a avut cu mine o întâlnire legată de numirea doamnei Kövesi, a domnului Tiberiu Nițu și a doamnei Alina Bica, în 2013. Da, am avut acea întâlnire și am primit-o pentru că, repet, știam că e mesagerul domnului Băsescu.

− Nu puteați discuta direct cu președintele?

– Nu, pentru că între noi nu exista doar o mare neîncredere, ci și o… respingere personală. Și atunci, doamna Udrea, cu caracteristicile sale speciale, a fost un fel de mediator.

− La ce caracteristici vă referiți?

− În primul rând, faptul că e femeie și că nu avea conflicte personale cu mine, cum avea Băsescu.

Mi se pare foarte interesant că, pentru acele numiri, sunt criticat atât de PSD-iști, că am adus-o pe Kövesi, cât și de „köveșiști”, care-mi reproșează de ce m-am înțeles cu Băsescu.

Rezultatul este că, în acel moment, 2013, am ieșit dintr-o criză care exista de un an, dacă mai țineți minte.

Și așa cum văd eu politica, atunci când ești la guvernare trebuie să găsești soluții de ieșire din criză − nu trebuie să stai în criză și, eventual, să creezi altele.

− Când spuneți „köveșiști”, la cine vă referiți?

− Păi, acum s-a împărțit o parte din opinia publică din România, între cei care țin cu Dragnea și cei care țin cu Kövesi.

E o bătălie în care nu există decât alb sau negru și la care eu nu particip, pentru că am avut ocazia să-i văd pe liderii celor două tabere fiind în relații foarte bune. Acum, faptul că se luptă e problema lor.

− Cum au ajuns de la acele relații „foarte bune” la acest război?

− (Pauză lungă) Se… întâmplă în politică. Faptul că doamna Kövesi a fost atât de interesată de prezența publică și politică și faptul că domnul Dragnea este un om care, spre deosebire de mine, are probleme vechi și serioase în zona penală, astea i-au adus și la prietenie, și la conflict. Este problema lor.

− În perioada în care ați fost președintele partidului, domnul Dragnea a avansat destul de bine.

− Nu, era secretar general când am candidat eu, în 2010, şi era numărul 2 în partid, și a rămas numărul 2 până în 2015, când, după condamnare, și-a dat demisia. După demisia mea a revenit pe locul 1 în partid.

− În toată perioada în care erați președintele PSD, știați că domnul Dragnea are probleme serioase. Nu v-ați gândit atunci să luați vreo măsură, nu doar legată de dânsul, ci de toți cei aflați în aceeași situație?

− În primul rând, eu acționam pe zona politică. Eu nu eram cel care să facă dosare penale, iar faptul că domnul Dragnea a avut dosarele înghețate timp de 6 ani… nu eu trebuie să răspund la asta.

− … dar e un criteriu de moralitate într-un partid?

− Doi: din aceste criterii de moralitate, deși mai puțin public, am avut cu domnul Dragnea niște conflicte legate de faptul că n-am vrut să-l numesc în anumite funcții… De exemplu, ministru de Interne.

Aceste conflicte au ieșit la iveală mai recent. Dar ele existau de atunci și-au fost destul de violente.

În al treilea rând, da, domnul Dragnea a speculat într-un mod foarte eficient o slăbiciune și a mea și a lui Mircea Geoană: incapacitatea noastră și neplăcerea noastră de a gestiona baronimea din PSD.

Și pentru Geoană, și pentru mine, domnul Dragnea a avut această funcție extrem de utilă. El era cel care vorbea cu baronii. Ceea ce nici lui Geoană, nici mie nu ne plăcea şi nici nu ne doream.

Și atunci domnul Dragnea a fost extrem de eficient… Acum, problema este că, prin venirea sa pe locul 1 în PSD, a urcat la putere zona pe care el a gestionat-o.

A dispărut total zona celor care vedeau PSD-ul mai european, mai progresist − știți lupta cu Grupul de la Cluj, cu grupul celor tineri.

De aceea, PSD-ul s-a reîntors la niște vremuri. Prin șefii săi, PSD e cel mai reacționar partid, cel mai retrograd în ceea ce privește progresul României.

− Un fost membru PDL, o fostă membră PRM…

 Da. Da. Darius Vâlcov, fostul primar PD de Slatina, este, practic, prim-ministru, pentru că toate deciziile le ia domnia sa. Așa se întâmplă și aşa sfârșesc marile partide, din păcate. Nu e doar cazul PSD-ului.

„Eu sunt cel mai mare adversar al referendumului pentru familia tradițională pe care domnul Dragnea îl promovează, și aici mă întâlnesc cu oameni care mi-au fost adversari politici și care nu mă plac politic, dar care cred că se vor bate pentru același lucru”.

În ultimele zile a apărut recurent informația că sunteți într-un fel de turneu de racolare a cât mai mulți parlamentari PSD…

− E adevărat că sunt în turneu și voi rămâne în turneu. Timp de trei ani nu am făcut politică şi mi-am exprimat opiniile în zona online.

− Era cât pe ce să ajungeți într-o zonă de dreapta extremă…

− Dreapta extremă? Nu, nu, în general nu sunt o persoană extremă și atunci mi-e greu să fiu extremă. Dar am considerat că, atâta timp când nu am o decizie a Înaltei Curți, nu pot să fac politică în mod activ.

După ce am primit decizia, da, am început să discut în mod concret cu oameni care au mai făcut politică, cu oameni care n-au mai făcut, dar care vor să facă…

PSD a eliberat, prin Dragnea, Olguța și toți ceilalți, o zonă de electorat de centru-stânga cu vederi mai liberale. Eu consider că, din punct de vedere economic, am avut o guvernare liberală.

Și acea zonă nu se simte reprezentată de discursul ăsta populisto-orbanist al domnului Dragnea.

Și atunci, da, încerc să ofer eu alternativă pentru această zonă. Nu-mi închipui acum că foști adversari ideologici o să vină deodată să mă voteze, dar îmi închipui că, dacă vrem să oprim niște devieri grave ale României, la un moment dat o să trebuiască să colaborăm.

− Când spuneți devieri grave, la ce vă referiți, mai precis?

− Mă refer la acest discurs anti-european al lui Dragnea, conspiraționisto-european, la deficitele grave și iremediabile pe care le face în zona fiscal- bugetară, mă refer la discursul împotriva zonei private şi a multinaționalelor.

Eu am fost cât am putut de deschis și, slavă Domnului, s-au întâmplat și lucruri.

Eu sunt cel mai mare adversar al referendumului pentru familia tradițională pe care domnul Dragnea îl promovează, și aici mă întâlnesc cu oameni care mi-au fost adversari politici și care nu mă plac politic, dar care cred că se vor bate pentru același lucru.

E o paletă destul de largă, de la politici economice până la manifestări ideologice, cu care nu sunt de acord și cu care am încă puterea să mă lupt.

− De ce era important ca domnul Dragnea să vă asigure legătura cu baronimea PSD?

 Pentru că nu poți să faci politică, în sensul de exercitare a puterii, dacă nu ai un bazin de voturi. Și o parte din voturile PSD depind de aceste structuri politice.

M-am uitat la primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014: eu am primit, ca și candidat al PSD, 4 milioane de voturi.

În 2016, PSD, aflat pe val, a câștigat alegerile parlamentare cu 2,9 milioane de voturi, deci 1,1 milioane de oameni n-au mai votat PSD. Deci, există un bazin PSD care va merge pe ce spune primarul, ce spune președintele Consiliului Judeţean…

„Pentru pesediști, Guvernul Boc era cel mai rău guvern. Acum, pesediștii spun că Guvernul Dăncilă e mai rău. Și nu-i puțin lucru!”

A fost un rău necesar domnul Dragnea…

− Da, pentru toți liderii PSD. Și, în același timp, cred că va fi și cel care va reuși să distrugă PSD-ul. Nu l-a distrus nici Năstase, nici Geoană, nici Ponta.

− Îi dați o perioadă de timp?

− Cred că momentul cel mai greu, și care poate fi ireversibil, îl reprezintă alegerile parlamentare din 2020. Eu cred că domnul Dragnea va candida la prezidențiale anul viitor și va lua cel mai prost scor al unui candidat prezidențial.

De ce cred că se va vedea la parlamentare? Toți cei care detestă PSD-ul și spun „partid de comuniști, securiști, corupți” au acceptat, mai mult sau mai puțin vizibil, faptul că, totuși, au fost două guvernări eficiente ale PSD.

− Unii au ajuns să vă regrete…

− Mă bucură acest lucru. Dar nu asta era ideea. Ci că guvernarea Năstase și guvernarea Ponta, dintr-un punct de vedere strict guvernamental − nu vorbesc despre cele două persoane sau despre altceva −, au o parte pozitivă mai mare decât partea negativă.

Acum, tot PSD, același partid, are cea mai slabă și incompetentă guvernare din ultimii 28 de ani.

Ştiţi, pentru pesediști, Guvernul Boc era cel mai rău guvern. Acum, pesediștii spun că Guvernul Dăncilă e mai rău. Și nu-i puțin lucru!

− De ce niciunul nu zice asta public?

− Vă dau o explicație. Probabil, ca jurnalist, ați urmărit ultimul Congres al PSD, cel de acum o lună. Eu îi cunosc pe cei care au fost acolo.

Dacă i-ați fi întrebat la ieșire, 4.000 sau câți au fost, absolut toți, fără nicio excepție, lucrează la stat, la Guvern, la Parlament, în consilii județene, în primării.

PSD s-a transformat într-un partid de genul PSD Teleorman. Știți că în Teleorman nu există decât Consiliu Județean, primărie și există firma Tel Drum, despre care se știa că, teoretic, era privată, dar, de fapt, ținea tot de stat.

Acum, s-a ajuns la nivel național că toată lumea depinde de funcția de la stat, care este și foarte bine plătită. E foarte greu să ai la privat salariul pe care îl ai la stat.

Și-atunci, dintre cei 4.000 de delegați prezenți la Congres, probabil că 3.000 – 3.500 gândesc ca mine, dar își zic − Nu pot spune nimic, că mă dă Dragnea afară. Om sunt, am un salariu bun, am o secretară, o mașină, plecări în străinătate.

E o slăbiciune umană pe care domnul Dragnea știe să o gestioneze foarte bine. O gestionează excelent, în sensul în care e un foarte bun cumpărător de oameni.

Acest edificiu se va prăbuși în ziua în care domnul Dragnea nu va mai împărți funcții. De aceea zic că PSD-ul − probabil, spre bucuria multora dintre adversarii săi − în sfârșit va fi distrus.

PSD-ul a rezistat întotdeauna având acel nucleu dur. Acesta a fost distrus și înlocuit cu cei care primesc funcții de la stat.

E un sistem clientelar. Când nu va mai putea domnul Dragnea să dea funcții, se termină și cu PSD-ul. Dar eu n-o să mă dezic de cei 15 ani de PSD.

 În turneul acesta în care vă aflați, veți fi dispus să colaborați cu domnul Gabriel Oprea?

− Nu, nu s-a pus problema acestui lucru, pentru că domnul Oprea nu face politică. Are niște dosare și, până în ziua în care va avea o decizie, așa cum am avut și eu, nu cred că va vrea să facă politică.

În rest, faptul că am fost la botezul nepoatei − mă văd cu foarte mulți oameni la evenimente private.

Dar, repet, domnul Oprea, dacă va mai face politică, nu o va face până nu va avea decizii în dosarele pe care le are.

− V-ați întâlnit cu Ioan Rus la Cluj?

− Da.

− Ați discutat despre această construcție politică?

− Sigur că da. M-am întâlnit cu domnul Rus și cu destui oameni cu care vorbesc de mulți ani și a căror gândire și experiență chiar o prețuiesc.

M-am văzut cu Mitropolitul Andrei, dar și cu pilotul meu de raliu, cu care am avut experiențe sportive foarte frumoase.

Sunt un om liber acum și merg pe stradă mult mai liniștit și mai… pozitiv decât eram înainte. Dar cu domnul Rus sigur că m-am sfătuit, așa cum mă văd și cu alți oameni.

− Vă mai întreb un lucru: dacă, vreodată, copiii dumneavoastră vor veni de la școală cu nota 1 pentru copiat, ce le veți spune?

− Înțeleg întrebarea dumneavoastră. Cred că în politică îți asumi tot, și lucruri drepte, și lucruri nedrepte. Din fericire, dacă copiii mei nu vor face politică, nu vor avea de suferit acele lucruri.

− Nu mi-ați răspuns la întrebare.

− Pentru că întrebarea nu era despre copii, era despre mine. Copiilor mei încerc să le explic că fiecare are viața lui și să facă lucruri cât mai bune.

Chiar nu vi se pare ciudat că n-am mai fost plagiator de când n-am mai fost prim-ministru?! Nici înainte, când eram prim-ministru, nu a interesat pe nimeni, nici după scrie

Lasă un răspuns